A casa mia n’davi arburi e senteri
Esti cu mmia, quandu m’alluntanu
E nesci o chjanu, è ssempi nte penzeri
È comu amuri, esti nu richiamu.
Ogni matina m’abbrazza e mi ripigghjia,
c’adduri du cafe’ ‘nta ogni stanza
Non è mattuni, ma sulu meravigghjia
e paci, intimità e bona coscienza.
Mi proteggi nta tutti l’occasioni,
M’ ammostra comu cangianu i stagioni
Cu friddu e cardu mi teni fittu fittu
E a tutti l’uri mi senti benedittu.
….ma diventa a cchjù bella i tuttu u mundu
Quandu sentu u rumuri da manigghjia
Scoppiu i filicità c’arrivanu i figghioli
e a casa mia diventa …na famigghja.
Casa mia
La mia casa ha alberi e sentieri
Sempre con me, quando m’allontano
e viene fuori, è sempre nei pensieri
è come amore…lo stesso…richiamo
Ogni mattina mi abbraccia e mi risveglia
con l’odore del caffè in ogni stanza
Non è il mattone, ma anche meraviglia
e pace, intimità e buona coscienza.
Mi protegge in tutte le occasioni
mi mostra come cambian le stagioni
con freddo e caldo mi tiene stretto stretto
e in ogni ora mi sento benedetto
…Ma diventa la più bella di tutto il mondo
quando sento il rumore di maniglia
Scoppio di felicità chè arrivano i miei figli
e la mia casa diventa…una famig
